Home

  • Cine sunt USR-iştii care ne cer voturile

    În urmă cu ceva mai mult de un an de zile, ni se atrăgea atenția că un anume donjuan de duzină, care-și făcea veacul prin rețeaua socială WordPress, ar putea fi un politician de-al nostru și nu unul oarecare, ci un ins căruia nici cu prăjina nu-i ajungi la nas, atât de mândru și arogant se poartă prin comună, pretinzându-se un vajnic membru de frunte al USR-ului, un mare familist, stâlp al comunității locale, apărător al celor asupriți, un om de tip nou șamd. Siderați, am urmărit chestiunea și am descoperit că, într-adevăr, toate probele indicau acest lucru. Am văzut însă că individul își ștersese blogul, din motive, bănuim noi, de scandal, așa după cum vom vedea mai departe. O, sfântă naivitate! Iată că sunt oameni care cred că dacă șterg ceva ce au postat pe un blog, acel lucru rămâne șters. Bineînțeles, am procedat la recuperarea blogului din cache, pentru a afla tabloul complet. Ceea ce am aflat însă ne-a scârbit atât de mult, încât am abandonat cercetările și nici nu mai aveam de gând să întreprindem ceva. De ce să fie responsabilitatea noastră de a le arăta cetățenilor cine le cere voturile și pozează în cetățean model, deși nu e deloc așa? Dar, într-o zi, cineva din cercul foștilor amici de-ai useristului nostru a comentat pe blogul-clonă. Și ne-am zis: hai să încercăm să scoatem la iveală amorezul înfierbântat! Zis și făcut: am schimbat numele de utilizator și am pretins, pentru o vreme, că suntem useristul nostru. Și strădaniile noastre au dat roade: inginerul nostru userist a ieșit la iveală, împroșcând cu insulte, injurii și amenințări și crezând că suntem una dintre fostele sale amante, virtuale sau/și concrete, asta n-am putut afla.

    Pentru a avea o imagine corectă în privința activităților sale de ”ilegalist”, vom arăta începuturile sale în lumea WordPress, unde individul apare, în calitate de donjuan întristat, pe blogul unei femei, unde se arată un crai în devenire, flirtând cu autoarea acelui blog, așa cum putem vedea aici, aici și aici. Desigur, femeia nu avea habar că discută cu un familist, un soț perfect șamd, urmând să afle ulterior, cel mai probabil de la unul dintre amicii useristului nostru această informație, așa cum se va putea vedea într-unul dintre printscreen-urile următoare. Mai întâi însă, vom vedea cum identitatea adevărată a celui care și-a spus la început ”assabis” transpare din informațiile oferite, cu multă larghețe, chiar de către useristul nostru. Se poate vedea, din printscreen-urile de mai jos, cum useristul își dezvăluie data nașterii (18 ianuarie), o parte din numele său real (dan65t), iar acel enigmatic 65 ne duce cu gândul la anul nașterii (știm cu toții că boomerii aveau prostul obicei de a-și adăuga anul nașterii la nick-ul de messenger). Iar aceste date, culmea coincidenței, sunt cele ale inginerului userist, numit ”Daniel” de femeia cu care dialoga atunci.

    Mai mult, din informațiile dezvăluite chiar de către individ, aflăm faptul că și-a ”început” cariera la uzinele 1 Mai și că locuiește în Ploiești (evident, a mințit cu privire la localitatea în care se află, pentru că era mai greu de găsit așa de către pupezele seduse și abandonate). A doua informație apare după ce useristul nostru și-a schimbat nick-ul, din Assabis, în Castanman și și-a făcut blog, acum șters, la adresa zurliublog.wordpress.com. Tot în perioada în care inginerul userist își spune ”Castanman”, apare și o asociere clară între Dan T. și Castanman, așa cum se poate vedea din printscreen-ul de mai jos. Așadar, iată că inginerul nostru este și autor publicat, dovada că editurile chiar publică orice maculatură în zilele noastre.

    Odată cu apariția blogului, faima sa de mare cuceritor autodeclarat crește și, așa cum putem vedea din printscreen-urile de mai jos, unele femei nu s-au sfiit să-i declare amor în public și nici useristul nostru nu a fost foarte timid, făcând declarații poetice despre amoruri viitoare și recunoscând idile și conversații private cu două femei, pe care le face, nonșalant, proaste. (Precizăm că acel ”tim” din mesajul unei adoratoare de-a sa, înseamnă ”te iubesc mult”. Nu am blurat numele, deoarece femeile au folosit pseudonime și, în plus, aceste declarații sunt publice.) Succesul amorezului nostru userist este cu atât mai de neînțeles, cu cât situația sa maritală a fost revelată de una dintre femeile cu care a corespondat, iar aceasta s-a făcut chiar pe blogul inginerului. Unii ar spune că femeile care i-au căzut în plasă au fost proaste. Alții însă ar putea crede că acele femei erau unele cu probleme la mansardă, fapt recunoscut chiar de către inginerul nostru userist, în atacurile făcute sub numele de ”sisif”, așa după cum se poate vedea mai jos.

    Nu comentăm (prea mult) în ceea ce privește conținutul blogului useristului nostru (amicii săi susțin că ar fi scris chiar literatură – ”pastile literare”), dar arătăm în continuare câteva exemple de limbaj folosit de un personaj care se vrea onorabil și care consideră că merită voturile concetățenilor săi și că practică un alt fel de politică, față de partidele vechi. De asemenea, din printscreen-urile care urmează, se poate vedea cum individul dezvăluie în comentarii publice, lucruri aflate de la diverse femei, în conversații private (ce bărbat adevărat, doamnelor!), în timp ce este aplaudat de către amicii săi de pe WordPress. De, cine se aseamănă, se adună! Avertizăm cititorii că limbajul folosit de către domnul inginer userist este, mai degrabă, întâlnit prin mediile interlope sau prin spatele blocurilor gri.

    După ce am pretins că suntem ”Castanman”, inginerul nostru userist a ieșit la iveală, pe blogul amicei sale, Carageani R., unde, sub pseudonimul de ”sisif”, își arată încă o dată caracterul mizerabil, atacând și insultând o femeie (credea că noi suntem acea femeie), pe care, potrivit chiar spuselor sale (se prezintă drept un ”amic” de-al inginerului userist), a sedus-o și abandonat-o și a batjocorit-o cu prietenii săi, pe fostul site mysport.gsp.ro. Priviți ce spune individul în printscreen-urile următoare, după ce tot el spunea că este împotriva polemicilor care folosesc ”atacurile la familie, intimitatea, injuriile și jignirile”, așa cum se vede în prima imagine. De asemenea, individul recunoaște că a copiat unele lucruri puse pe blogul său, dar spune că ar fi în regulă să primești laude pentru ceea ce scrii, atâta vreme cât copiezi dintr-o carte și pretinzi că-ți aparțin acele vorbe (ce tupeu incredibil!).

    Tot de pe acel blog, aflăm de la așa-zisul amic al inginerului nostru userist (credem că este evident pentru toată lumea că acel amic, ”sisif”, este chiar domnul inginer, având în vedere informațiile dezvăluite despre fostele sale iubiri), că amorezul i-ar fi făcut plângere penală acelei femei, cu care credea că are de-a face. Ne mirăm pentru ce anume a făcut acea plângere și cine sunt polițiștii care i-au acceptat-o. Uzurpare, furt de identitate? A cui identitate, a lui Castanman, a inginerului userist? Acest lucru nu s-a întâmplat, a fost ”uzurpată” doar o identitate de blogger anonim. Dar n-a fost nicio uzurpare: am făcut clar, de la bun început, pentru cei care puteau înțelege, că acest blog este o bășcălie. S-a produs o încălcare de drepturi de autor? Precizările legale, sursa materialelor, a articolelor de pe blog, toate sunt menționate la finalul articolului acesta. Nicio lege nu a fost încălcată, domnul inginer userist trebuia doar să se plângă la WordPress că i-a fost copiat blogul și se rezolva, câtă vreme putea demonstra că postările de pe acest blog îi aparțin. Am proferat amenințări? Poate că am depășit unele limite ale limbajului, încercând să-l facem să-și arate adevăratul chip, dar ”violarea spațiilor sale sigure” iată că s-a produs. A simțit ceva domnul inginer userist, în urma ”violului” nostru virtual? Ne îndoim. Poate să-l fi luat nevasta la palme, după ce a aflat că este un mare crai (dacă a aflat – noi sperăm că da), dar asta nu mai este vina noastră. Sau poate s-a rușinat. Aiurea! Nu-l credem capabil de așa ceva. Va continua să fie arogant și insolent, deși nu are a se lăuda cu altceva decât cu prostirea câtorva dame naive.

    Prin urmare, cine este politicianul iubăreț? Cine este individul care a flirtat, sedus și abandonat mai multe femei în mediul online și nu numai (avem o sursă de încredere în această privință, o convorbire înregistrată, pe care o putem dezvălui doar în eventualitatea unui proces din partea politicianului mitoman – NOI NU DEZVĂLUIM INFORMAȚII PRIVATE)? Cine este individul care se pretinde inginer, deși este doar un biet subinginer (Ce este un subinginer? ”Subinginerul e un fel de struţocămilă, un compositum hilar între cineva care se vrea şi se crede inginer, dar fără să fie cu adevărat şi un reparator ceva mai răsărit. Cineva cu înţelegere parţială a unui fenomen, un fel de tehnician care se vede inginer, sau un inginer cu apucături de muncitor.” Sursa)? Cine este cel care se pretinde singur, divorțat de vreo două decenii, deși are o nevastă și doi copii? Stimabilul Daniel Tudor, care-și spune și Dan Tudor (vedeți mai jos), actualmente vicepreședinte al USR Târgșoru Vechi, individ care v-a cerut voturile în 2020 și (bănuim) le va cere și în 2024, dacă partidul său îl va considera, după aceste dezvăluiri, demn de a face parte din USR în continuare. Înțelegem că progresiștii sunt mai așa, interesați de orice ține de sex, dar că sunt și mincinoși, fățarnici, adulteri, că încalcă secretul corespondenței – dezvăluind în public informații primite în mesaje private, asta n-o știam. Dacă domnul userist Daniel Tudor consideră că acest articol conține vreun neadevăr, îl rugăm să ne acționeze în judecată. Îl avertizăm însă, pe această cale, că am contactat câteva foste de-ale sale, potențial ostile, și am obținut confirmarea faptului că Assabis/Castanman este un anumit Dan (sau Daniel) Tudor, care răspunde la numărul de telefon 075452xxxx. Cine plătește acest abonament, domnule inginer userist? Să fie cumva amorezul însurat Castanman? Dumneata vrei să fii votat de oamenii din Târgșoru Vechi, stimabile? Chiar nu ți-e rușine? Noi nu vrem asemenea oameni duplicitari în politică! Ne-am săturat de mincinoși! Dacă voiam asemenea oameni, votam în continuare partidele vechi.

    PRECIZĂRI LEGALE: Toate informațiile folosite la alcătuirea acestui articol sunt publice. Nicio informație privată nu a fost dezvăluită, care să nu fi fost publicată anterior de persoanele în cauză, prin intermediul unei rețele sociale. Postările de pe acest blog au fost recuperate din arhivă, din Google cache, iar dacă există vreo persoană care să poată dovedi că este Castanman, alias Dan T., un inginer petrolist din Ploiești, necăsătorit, și care să poată dovedi că drepturile de autor îi aparțin, acestea fiind creația sa în întregime, aceasta este rugată să urmeze pașii legali recomandați de wordpress.com, cerând îndepărtarea acestor postări, dacă se consideră că încalcă regulile fair-use. Iar dacă domnul userist Daniel Tudor este, într-adevăr, deținătorul drepturilor de autor pentru postările publicate pe acest blog și poate dovedi acest lucru, îl rugăm să ne contacteze de urgență și vom îndepărta materialele cu pricina. Înainte de face orice plângere, de orice natură, le reamintim celor interesați faptul că blogurile wordpress.com răspund, din punct de vedere legal, autorităților din SUA, domeniul nefiind .ro, iar serverele companiei nefiind amplasate în România, așa după cum arată WordPress Legal Guidelines: ”We require any subpoena, search warrant, court order, or judgment to be issued by a US authority in compliance with the United States Federal Rules of Criminal Procedure, the Federal Rules of Civil Procedure, and/or California state law. We respond to court judgments from the United States only, or foreign judgments specifically adopted by a United States or California court.”

    În episodul următor, vom vedea cum a evoluat useristul nostru, de la un individ care părea a fi vag cunoscător într-ale limbii române, la ”maestrul wordpress-ului” (numit așa de o amică a sa), un personaj care făcea ”literatură”, ajutat puțin de stilul lui Marcel Moreau, condimentat cu ceva Sorescu, precum și de informațiile conținute în vreo două enciclopedii, de unde a extras fragmente prezentate ca fiind creația sa.

  • Dacă la telefonul vechi sunaţi, nu sunt eu

    Mate, se apropie Crăciunul. Lumea spune că este vremea să fim mai buni, mai senini şi mai sinceri. Hai cu sinceritatea aia, atunci! Băi, nu ştiu cum se întâmplă, unele lucruri îmi rămân în cap şi am impresia că îmi aparţin. Sigur, aşa cum spunea o autoare publicată, cu toţii suntem plagiatori. Doar Divinul, Einstein şi Moş Crăciun mai beneficiază de prezumţia de originalitate. Iar despre Einstein s-a aflat nu demult că nevastă-sa, prima, Mileva, nu era străină de teoriile soţului ei. Totul e copy-paste, mate. Autoarea dixit. Inclusiv noi, spun inamicii.

    Jimmy Buffett – If The Phone Doesn’t Ring, It’s Me
    Dacă nu sună telefonul sunt eu…

  • Mais où sont les châtaigniers d’antan ?

    Maifrenţ, aceasta este (promit) ultima intervenţie legată de aşa-zisa impostură vânturată de către nişte personaje dezagreabile pe acest blog şi prin alte locuri.

    Să revedem faptele care au dus la scandalul de pe blogul meu: o persoană afirmă, fără a produce vreo dovadă, că n-aş fi cine susţin că sunt. Recurge la insulte, în aşa-numita argumentaţie, iar eu o înjur. Persoana revine şi continuă pe aceeaşi linie, scriind chiar şi postări jignitoare la adresa mea. Tot fără să aducă vreo dovadă concretă. Dovezile sunt secrete. Aşa i-a spus ”adevăratul” castanman că trebuie să fie. La scurt timp, a doua persoană, inspirată de prima, începe cu insulte şi acuzaţii nefondate, un gen de activitate la care excelează și care îi produce o mare plăcere. Îi răspund tot cu o înjurătură. Insultele continuă. Le ofer ambelor ţoape posibilitatea de a se convinge personal că nu sunt femeie. Ambele refuză. Recurg la remarci puerile, cum că le vreau numerele de telefon. Ce idioate! Doamnelor, de ce aş vrea numerele unor persoane cu care nu vreau să vorbesc? Singurul motiv pentru care v-aş vorbi vreodată ar fi să vă fac să renunţaţi la prostia ridicolă pe care o enunţaţi în mod repetat: că aş fi femeie. Şi vă anunţ şi aici că există nişte magazine absolut miraculoase, de unde poţi cumpăra un mic obiect numit cartelă de telefon. Vă vine să credeți? Da, este adevărat. Apoi, introduci acel obiect în telefonul propriu şi, minune mare, după ce cartela se activează, telefonul are un alt număr de telefon decât cel avut înainte. Incredibil, nu-i așa? Și mie mi-a venit greu să cred că se poate așa ceva. Nu mai zic de faptul că poţi folosi acel număr o singură dată, cât să auzi cu urechile tale că nu îţi vorbeşte o femeie. Șocant! Da, dar atunci ţaţele ar fi nevoite să renunţe la un întreg repertoriu de insulte: ”domnişoară, fetiţo, casta-… etc.” Iar asta le-ar bulversa minţile plăpânde, forţate fiind să se reorienteze: ”Aşadar, este un bărbat! Dar cum, cine, de ce? Să fie acelaşi? N-are cum! Cum să-i mai spunem acum? Băi, gagiule, frățică, domnule impostor, coaie?” şamd.

    Vreau să atrag atenţia şi asupra lipsei de logică a personajelor. Atunci când cineva face o afirmaţie, de exemplu ”există Dumnezeu” (există ”adevăratul” castanman şamd), acea persoană trebuie să-şi dovedească afirmaţia. Dacă eu vin şi spun ”nu există” sau chiar un modest ”nu cred că există”, nu eu trebuie să-mi dovedesc spusele. Faptul că a fost fluturată ulterior posibilitatea menționării unui nume, nu înseamnă că nu cunosc acel nume. Poate că persoana trebuia să se gândească să mă întrebe mai întâi acel nume şi nu să reverse un torent de mizerii asupra mea. Acum va trebui să mai aştepte acel nume. Între timp, îi recomand să mă mai insulte în vreo cinci-şase postări şi zece-douăzeci de comentarii. Nu (mai) poate dăuna.

    Dacă de la CR mă aşteptam să nu cunoască regulile retoricii, de la femeia care se pretinde bărbat şi care susţine că este o fină cunoscătoare a artei retoricii (şi chiar asta a practicat pe blogul meu, recurgând la toate cele trei ramuri ale retoricii, pe care le stăpâneşte în mod desăvârşit: bârfa, miştocăreala şi bălăcăreala), mă aşteptam să ştie că nu poate afirma ceva şi să se aştepte să-i dovedesc eu că nu este aşa cum afirmă dânsa. Se pare însă că nu ştie.

    Dovada cea mai concludentă că aș fi femeie, aruncată de madam CR, ar fi, se pare, lungimea răspunsurilor mele. Cred că este prima oară când aud din gura unei femei că nu e bine să fie prea lung. Comentariul. Se pare că ”adevăratul” castan n-ar fi comentat aşa elaborat niciodată. Trecând şi peste această insultă mascată (nu elaboram, pentru că nu eram capabil de asta), afirmaţia este corectă. N-am postat comentarii atât de lungi vreodată. Dar nici n-am avut, până de curând, comentarii care 1. să-mi conteste violent identitatea bloggeristică şi 2. să fie atât de obraznice, neruşinate, jignitoare şi pline afirmații tâmpite. (Nici Iosif nu a scris asemenea tâmpenii!) Iar dacă lungimea comentariilor/numărul cuvintelor scrise dovedeşte sexul feminin al unei persoane, ce putem spune despre madam G., care vorbeşte prea mult, peste tot? Pare sigur femeie, după raţionamentul misogin al lui madam CR. Ce să mai spunem de Proust sau Joyce? Femei adevărate. Huo!

    Și, vă întreb, ce fel de bărbat este acela care se ascunde după fustele a două ţoape? Madam CR oare nu realizează că, pe măsură ce își ridică fustele să-l ascundă și să-l apere pe ”adevăratul” castan, de fapt îl afundă tot mai mult într-o mlaştină imundă, care duhneşte a laşitate şi lipsă de spirit? Ce gentleman şi-ar trimite lacheii să lupte cu un uzurpator al identităţii sale şi nu ar veni să-l plesnească peste ochi cu mănuşa pe impertinentul impostor? Evident, unul care nu este cine susţine că este, nu este deloc gentleman şi are un sex incert, comportându-se ca o femeiușcă fricoasă.

    Ca să ne apropiem de încheierea acestui subiect, odată pentru totdeauna, fac un apel public la ”adevăratul” castan, cel existent numai în mintea doamnei CR. Dacă, totuşi, există un alt inginer, în afară de mine, pe nume DT, născut și crescut în Ploieşti, care-și serbează ziua de naștere la 18 ianuarie (1965), care s-a angajat în anul 1987 la uzina 1 Mai, s-a căsătorit în anul 1990, a avut un copil în anul 1991, a divorţat în urma unui eveniment anume (nu este cazul să-l menționez aici) şi care, de atunci, trăieşte clipa, respectând cu stricteţe regulile adevăratei familii tradiţionale (un bărbat, mereu altă femeie), să vorbească şi să-şi pretindă blogul şi identitatea uzurpate de către mine, dovedind că tot ceea ce este scris pe acest blog înainte de martie 2022 îi aparţine şi este creaţia sa și numai a sa, în întregime. Şi eu mă voi retrage, ca un impostor nemernic ce sunt. Și acest blog va fi şters. Iar dacă eu, ca un individ malefic ce sunt, nu-i voi publica dovezile (pot fi şi acte, cu datele importante blurate; plus dovada existenţei a două fişiere: cel cu copia blogului vechi, înainte de ştergere şi cel cu materialele de la care s-a pornit pentru crearea majorităţii postărilor; ultimul având data creării înainte de anul 2013), le poate prezenta oricând în mod public pe blogul unei amice. Sunt sigur că va fi găzduit cu mare plăcere.

    Mai spun doar atât: există în Evanghelia după Toma un îndemn: fiţi trecători! Iar dacă nu vreţi să vă treacă foarte repede clipa, amintiţi-vă mereu: hic sunt leones!

  • Apel umanitar

    Maifrenţ, aţi observat, poate, că pe acest blog bântuie două (sau doar unul; este posibil ca unul să fie un alter ego al celuilalt) personaje incoerente, care împroaşcă mizerii la adresa mea, prezentând pentru acuzele lor zero dovezi. Aceste personaje ”ştiu” că nu sunt cine spun că sunt şi ştiu asta, deoarece ”adevăratul” castanman, în opinia lor, nu ar spune asta sau cealaltă. Afirmă aceste lucruri cu o siguranţă de sine demnă de admirat, asta dacă n-ar fi patologie pură. Se comportă de parcă ar fi avut vreodată acces la tot ceea ce am spus eu, atât în public, cât şi în privat, şi nu le-ar lipsi o parte imensă a tabloului pe care pretind că-l înţeleg. După ce aţi fost martori, alături de mine, la circul făcut de aceste personaje imunde, se pot trage câteva concluzii care nu pot fi negate.

    A veni şi a elibera răgete triumfătoare de ”qed”, atunci când nu aduci nici măcar o singură dovadă, nu poate fi decât semnul unei psihoze grave. Nu ştiu dacă, într-adevăr, cele două personaje sunt persoane distincte sau numita MG este un alter ego agresiv al numitei CR, folosit de către aceasta din urmă pentru a-şi revigora blogul prăfuit şi, de asemenea, pentru a-şi putea porcăi cititorii mai incomozi, la adăpostul unui pseudonim. Dar, cum eu nu am pretenţia de infailibilitate, precum cele două personaje, putem presupune că vorbim despre indivizi diferiţi. Unul dintre aceste personaje a intrat în atenţia mea, aşa cum aţi putut observa în comentarii, dându-mi seama că este o femeie cu probleme psihice foarte grave. (Cealaltă este posibil să fie doar proastă.) Voi relua, în scopuri umanitare, observaţiile efectuate asupra comportamentului patologic al acestei persoane, madam G.

    Persoana pretinde că este bărbat, cu toate că prezintă un puternic accent de mahala în tot ceea ce spune şi, de asemenea, o locvacitate rar întâlnită la sexul masculin şi des întâlnită la centuriste. Pe lângă asta, persoana manifestă o clară tendinţă paranoică, ascunzându-se în spatele unui VPN, deoarece bănuieşte că oamenii vor să-i facă rău; are idei delirante – neagă realitatea şi mă acuză că sunt altcineva, asta fără a furniza dovezi, numai pentru că ”ştie” adevărul; are o gândire dezordonată – atunci când i se aduc argumente care-i invalidează ”raţionamentele”, evită răspunsurile, recurgând la invective; are iluzii de grandomanie – se consideră nu doar foarte inteligentă, ci un fel de campioană a raţiunii, iar acest lucru se poate observa pe blogul dânsei, unde este expertă în aproape orice, de la tenis de câmp, la astronomie, poezie, fizică cuantică, artă, literatură, matematică şamd, ceilalţi sunt proşti, doar pentru că nu pot tolera să li se toarne insulte fără oprire şi renunţă la disputa ”retorică”; are halucinaţii – i-a vorbit ”adevăratul” castanman şi i-a spus că eu sunt altcineva.

    Apelez, pe această cale, la persoanele care o cunosc personal să anunţe familia acesteia (dacă are), pentru ca această creatură grav bolnavă să primească îngrijirea de care are, în mod cert, atâta nevoie. Simptomele unei psihoze, cel mai probabil schizofrenie, sunt de necontestat, cine nu crede, nu are decât să verifice dialogul absolut halucinant pe care l-am avut cu această femeie bolnavă şi apoi să verifice fiecare simptom enunţat mai sus într-un manual de specialitate, de preferat DSM-5.

    , ,

  • Poezie de post

    În ultima vreme încerc tot felul de lucruri noi. Îmbătrânim, mate, asta e explicaţia. Am zis să încerc şi poezie de care în mod normal nu m-aş apropia. ŞI mai găsesc uneori câte ceva interesant. Doamnelor, de Kavafis. Ce v-am spus eu, doamnelor? Staţi departe de noi, cât mai departe! Vă recomand abstinenţa.

    Doamnelor, timpul în oftat zadarnic
    nu vă mai petreceţi;
    neamul bărbaţilor nu-i decât o adunătură vicleană.
    Unul cu picioarele pe pământ,
    altul pe mări rătăcind,
    râvnă ei nu arată nicicum pentru muncă, un ţel.
    Nu mai oftaţi în van, aşadar,
    necontenit nu mai jeliţi,
    fericite de vreţi să trăiţi, staţi cât mai departe de ei!

    Şi-apoi, cu glasul tânguitor
    al odelor de jale
    nu vă mai destăinuţi necazurile unor surzi;
    purtarea lor vicleană
    este un rău la fel de străvechi,
    ca prima recoltă rodită pe pământ.
    Nu mai oftaţi în van, aşadar,
    necontenit nu mai jeliţi,
    fericite de vreţi să trăiţi, staţi cât mai departe de ei!

  • Schlegel, Schopenhauer şi Şumudică

    Schlegel era un mare romantic. Spunea că noi am fi nemuritori, aşa cum este şi dragostea şi că nu există dragostea mea sau a ta; amândouă sunt identice şi sunt, de fapt, una singură. Despre căsătorie spunea că este o ” veşnică unitate şi întovărăşire a spiritelor noastre, nu numai pentru ceea ce numim noi lumea aceasta ori lumea cealaltă, ci pentru o lume adevărată, indivizibilă, fără nume, una infinită, pentru întreaga, veşnica noastră fiinţă şi viaţă.” Dacă doar Dorothea l-a inspirat să scrie asta, tipa trebuie să fi fost mişto rău (în spirit, că faţa nu excela). Ca fapt divers, Nietzsche a împrumutat din Lucinda titlul Ştiinţei voioase, deşi nu pare o lectură pe gustul acestuia.

    Fundamental opus romantismului lui Schlegel, Schopenhauer îşi construieşte sistemul ca o filozofie a voinţei întemeiată pe erotic. Partea moral-intelectuală a filozofiei lui Schopenhauer este reprezentată de negarea voinţei, aceasta aflându-se însă în planul al doilea. Superior la Schopenhauer nu este cel care domină lumea, ci acela care reuşeşte să depăşească lumea, cu tot cu patimile ei mistuitoare. Şi asta deoarece pentru Schopenhauer nu există dragoste în afara dorinţei sexuale. Chiar şi atunci când nu este între un bărbat şi o femeie, sursa iubirii, voinţa care domină intelectul, care îl nimiceşte practic este tot dorinţa sexuală. Schopenhauer era astfel un psiholog evoluţionist avant la lettre, negând amorurile izvorâte din intelect şi situându-le în instinct şi voinţă sexuale.

    Mai spre zilele noastre unul care filozofa pe terenul de fotbal şi în afara lui, mai ales prin înjurături colorate, îşi descria iubirea astfel: ”M-am dus în discotecă și am văzut-o. Și acum îmi aduc aminte. S-a uitat urât la mine.” Unde vedem că dragostea porneşte uneori cu stângul. Dar chiar şi aşa, filozoful nostru a ajuns să spună despre acea femeie care l-a cucerit pe loc (el mai puţin pe ea) următoarele: „Cu ea o să mă îngrop de mână.” A fost acesta victima instinctului sexual, la fel ca noi? Dar femeia, având în vedere că n-a reacţionat pozitiv din prima? A descoperit Şumudică (el era filozoful) un gen de dragoste inaccesibilă majorităţii? (Câţi dintre noi suntem cu aceeaşi persoană după douăzeci de ani?) Bă, să mor dacă ştiu. S-a scris şi s-a vorbit atât de mult despre iubire, încât orice lucru adăugat este o batere a apei. Nici nu ştiu de ce am scris asta. Mi-am adus aminte de ceva scris demult pe mysport. Mai bine beam ceva în timpul ăsta. Mie Şumudică îmi pare un prost sadea. Şi nu înţeleg cum de reuşeşte să convingă mereu pe cineva că el ar fi antrenor. Iar eu sunt, aparent spre deosebire de el, adeptul adevăratei familii tradiţionale: un bărbat şi mereu altă femeie. Şi pe Şumudică nu-l cred că nu merge la curve. Cred că a tăvălit toate cameristele de prin hotelurile pe unde a stat, dar face pe moralistul. A descoperit, să mă ierte doamnele, fix un rahat.

  • Urare

    Mate, te muşcă lumea de cur, ce s-a întâmplat? Nimic nou, bă. Şi sunt tot ăia de mă pupau înainte. Era inevitabil. Şi cineva a dat undo la ”maestrul wordpressului”. Cică gata, până aici mi-a fost. Scriu cu greşeli. ŞI de-al dracu’ ce sunt o să le las acolo unde sunt. Anunţ un mare concurs: cine caută prin postările de dinainte de februarie 2022 şi găseşte cel puţin 50 de greşeli, fie că vorbim despre litere sau cuvinte lipsă, prepoziţii greşite şamd; acelei persoane îi fac cinste cu un JB. Vineri, la 18:00, la Prestij. Pentru cine nu mă place…

  • Eterna reîntoarcere a wordpressistului

    Înainte să fiu Castanman, am fost altcineva si am avut şi blog, o vreme. Acel blog l-am şters de mult, aproape că am uitat şi ce scriam pe acolo. Nici nu era pe wordpress. Când mi-am deschis defunctul zurliublog, la recomandarea cuiva, lumea wordpressului era destul de mică. Afabilă. Promiţătoare. Semăna, oarecum, cu un club de swingeri. Tot ceea ce aveai de făcut era să îţi aştepţi cuminte rândul. Acest fenomen se întâmplă (impersonalul ”se”, unde faptele pot fi puse pe seama determinismului biologic) adesea în cadrul comunităţilor mici, spun sociologii. Se cheamă socializare, pe scurt. Promiscuitatea este înscrisă în genele noastre. Fidelitatea şi monogamia au apărut mai târziu şi trebuie să fi fost iniţial o monstruozitate în ochii păstrătorilor bunelor rânduieli ale zburatului din împreunare în împreunare. Dar timpul trece, lumea se schimbă.

    Atunci când mi-am şters vechiul zurliublog, lumea wordpressului se micşorase simţitor. Unii fugiseră pe facebook, în căutare de meme inepte, citate răsuflate şi cuvinte cât mai puţine. Alţii, mai pasionaţi de vizual, luaseră drumul instagramului, unde bipezii se laudă cu propria fericire şi, mai ales, cu deplasările dese prin locuri kitschoase şi multe ţâţe. Comunitatea descreştea. Acum, întors în această lume, am constatat că s-a micşorat şi mai mult. Locurile de fugă au rămas aceleaşi, plus tik-tok, un loc specializat în vomă, prostie şi ţâţe. În curând, noi, wordpressiştii, dacă această tendinţă se va menţine, s-ar putea să fim înrudiţi între noi. Se nasc astfel premizele incestului.

    Îmbătrânim, mate. Îmbătrânim şi, spun gurile rele, ne prostim. Se pune întrebarea de ce scriem şi cui foloseşte asta. Mai ales că am ajuns să fim acuzaţi de impostură. Ce prostie! Cine ar vrea să fie în locul nostru? Am râs. Şi eu râd destul de rar. Noroc mare cu bătrâneţea. M-a făcut mai înţelept şi mai răbdător. Mai înţelept decât eram deja? Iată că se poate. Şi încă un mare noroc: n-am rude pe wordpress. Nu încă. Nu despre care să ştiu, cel puţin.

  • Fluture de octombrie

    Iubito, noi nu am închis niciodată un cerc. Nici nu am fi putut. Ai apărut în viaţa mea ca un fluture de octombrie. Florile mor în octombrie. Nu există hrană pentru fluturii zăluzi care bântuie lunile târzii de toamnă. ŞI eu eram gol, desfrunzit, respiram vid pur şi aşteptare vană. Îmi epuizasem iubirile cu altele. Tu n-ai mai avut loc. Abia mult mai târziu, prea târziu, când ai admis că eşti o curvă, te-am iubit. Dar drumurile noastre erau atunci două drepte paralele. Ne vom întâlni în infinit, se spune. Aşteaptă-mă acolo, iubito. Şi, de câte ori nu-ţi sună telefonul, stai liniştită, sunt eu, iubito. Totdeauna eu.

    Reciclez gânduri. Întorc amintiri cu lopata. Undeva, acolo, se ascunde ceva care străluceşte. Sunt sigur că este o piatră ascunsă de o coţofană hoaţă. Sau o bucată de staniol. Plătesc bani buni să aflu despre ce este vorba. Caută-mă, iubito. Îţi voi plăti cu o mână de vorbe. Din nou. Prima oară nu ai fost mulţumită. Ai spus că vorbele mele sunt ieftine, le găseşti pe orice drum. Şi am tăcut. Dar nici atunci n-ai fost mulţumită. Să tac în continuare? Să vorbesc?

    Fluturii de octombrie trăiesc, dacă nu sunt foarte norocoşi, o zi. O singură zi, iubito. Atât am trăit şi noi, la scară umană. O singură zi să te cunosc. O singură zi să te iubesc. O singură zi să plec. Apoi o infinitate de tăcere. Şi noi nu vom închide vreodată un cerc, iubito. Nici nu avem cum. Am ucide poezia. Şi noi nu suntem ucigaşi, iubito. Suntem îndrăgostiţi. Și ştim că nu putem scăpa de viciul de a ne visa.

  • Sandaua lui Empedocle

    Despre Empedocle sunt trei supoziţii referitoare la dispariţia sa şi la găsirea şlapului acestuia pe buza Etnei. Prima, şi cea mai probabilă, este că şmecherul a vrut să-şi păcălească discipolii, făcându-i să creadă că s-a înălţat la Cer. Dar, în graba lui de a se face nevăzut, şi-a agăţat sandaua şi aceasta i-a rămas în urmă ca o dovadă a minciunii sale. Citând un mare prostănac: ghinion!

    A doua ipoteză, şi aceasta probabilă, dar numai până la un punct, susţine că maestrul şi-a lăsat dinadins sandaua în urmă, pentru a nu şti nimeni că s-a făcut una cu zeii. Prima parte ar putea sta în picioare, doar cu condiţia ca Empedocle să se fi făcut nevăzut. Nevăzut, în sensul de a-şi pierde urma. A decis să trăiască în pădure, într-un act de mizantropie. Un fel de: ”discipoli, valea! Sunt cu zeii acum. Sau mort în vulcan.”

    A treia, şi cea mai hazardată (şi ”hazardat” este aici un blând eufemism), pentru că presupune faptul c-ar exista zei, susţine că zeul vulcanului Etna, iritat de încercarea de înşelătorie a lui Empedocle, i-ar fi scuipat afară sandaua, pentru a-l da de gol că s-a aruncat în vulcan şi nu l-au luat zeii cu ei. Deci nici vorbă să devină zeu.

    Secole la rând, pentru canonul filozofic occidental, a fi înseamnă a face. Empedocle a făcut, într-adevăr. Dar ce anume? Care este fapta sa, a face, care duce la a-fi-ul lui Empedocle? Ştim că i-a rămas sandaua în urmă. Dar a fost accidental sau intenţionat? Cele două determină un a-fi atât de diferit, încât ne lasă nedumeriţi. Există un a-fi mai bun aici, unul mai autentic, în sens heideggerian? Şi de ce ar fi înşelăciunea inautentică? Depinde de intenţie, care-va-să-zică. Sau aşa pare. Ar fi mai bine dacă intenţia era cea de solipsism? Sau intenţia ratată a revelării unui ens causa sui? Cât am priceput eu din filozofie, aici mă dau bătut. Era parcă mai bine dacă avea şi o femeie cu el.